joi, 8 noiembrie 2012

ARGO - Impresii


Lasă meciul CFR-Galatasaray sau Celtic-Barcelona....vreau să văd filmul despre care s-a zumzăit c-ar fi demn de Oscar. După acest scurt dialog între cele 2 personalităţi ale mele, am mers la avanpremiera acestui al 4-lea Sergiu Nicolăescu, care e Ben Affleck (după original, Clint Eastwood şi Clooney) regizor-actor. Mă mir că Matt Damon nu i-a călcat încă pe urme, bunului său prieten...sau poate doar n-am aflat.
După o bună impresie despre Iran (făcută cu A Separation) m-am scârbit şi nu prea, de fostul Imperiu Persan. 30 milioane locuitori, ar însemna....mulţi - dar proşti. Why?
După ce C.I.A le-a instalat un dictator care i-a cam înfometat, ucis şi umilit, ani buni, odată s-au răsculat împotriva Statelor Unite (care i-au oferit azil dictatorului), că au şi asediat Ambasada din Teheran. Au luat 52 ostatici pentru schimbul: cetăţeni sau aplicanţi pt viză versus dictator bolnav de cancer. 444 zile i-au ţinut (în realitate). 6 dintre diplomaţii mai uiţi de picior, toţi cu alură de vedete porno 70`iste, scapă de furia asupriţilor şi se refugiază la Ambasada Canadei. Între timp, o sală de copiii lucrează la reîntregirea papetăriei mărunţite înainte de fugă, astfel că-i doar o chestiune de timp, până vânătorii vor afla de norocoşii ăştia.



Enter Ben Affleck sau Tony Mendez, expert cu antecedente în retras oameni din zone fierbinţi. Cover-up story: filmează un sf (Argo) cu încă 6 canadieni şi au ales ca locaţie exotică, tocmai IRAN-ul. Cum orice minciună C.I.A stă mai bine în picioare, dacă o pui între 2 adevăruri, Mendez face toate demersurile pentru a părea un film real. Scenariu, publicitate, conferinţă de presă, îl cooptează şi pe John Cambers (John Goodman) recrutat de agenţie după ce-a luat un Oscar pt Planeta maimuţelor. Imediat ce pune piciorul pe sol iranian, devine un mic Bond, cu Bryan Cranston (din Breaking Bad) pe post de M şi cu Alan Arkin (incredibil de bun...îl ştiţi din Little miss Sunshine sau Get Smart) ca producător care-o să-ţi livreze replica filmului: ARgo-fuck-yourself.
Ce-mi place la Argo, e că nu şi-a ieşit încă de la creditele de început (inclusiv logo-ul Warner Bros) din atmosfera anilor 80. Frizuri, mustaţă, haine, maşini, mobilă sau coloană sonoră - toate te ţin în fraza de la început: Inspired by a true story.
Mai face încă ceva, foarte bine: suspansul rezultat din glasul şi marşul mulţimii de iranieni nervoşi...îl simţi. Te transpune în locul lor. E un thriller politic, haios amestecat cu o satiră despre show-biz.
Fun fact. Dosarul ăsta a fost declasificat şi desecretizat în 1997. Printre scenariile primite (20) pt falsul film ce avea să (nu) fie făcut, a fost şi unul de la Steven Spielberg (care va să zică Spielberg e colaborator C.I.A)
P.S: nu era mai simplu dacă-i deghiza în ţigani români? Sigur îi expulzau ăia, de bunăvoie.

0 comentarii: